Partidul Social Democrat a promis multe în campania electorală. Au trecut aproape doi ani de când au câștigat alegerile și nu au adoptat nimic din așa-zisul lor Program de guvernare. Cetățenii țării s-au săturat de aceleași „chifle politice” care le-au fost vândute timp de aproape 30 de ani. Între 1989 și 1991 au fost oameni care au murit întocmai pentru a nu se ajunge aici. Dacă socetatea civică nu ia atitudine, înseamnă că sacrificiul lor a fost în zadar.

     Acțiunile politice ale partidului-stat nu au avut nici cea mai mică tangență cu acel program promovat în campanie. S-a mers pe principiul „e mulți și e proști”. Care au fost obiectivele prezentate în campanie și care au fost obiectivele realizate? Sunt total diferite. Or acest lucru demonstrează gradul de populism în care se scaldă PSD. Încă de la preluarea mandatelor au existat probleme, când Liviu Dragnea a încercat să-și instaleze o marionetă în funcția de prim-ministru, și a reușit, abia după ce a schimbat două guverne. Poftim stabilitate politică! Imediat după preluarea prerogativelor, primul lor obiectiv real a fost să modifice legile justiției pentru a-și asigura libertatea și curățarea cazierului. După schimbarea primului guvern, automat a urmat și o deztabilizare politică și economică. După ce Liviu Dragnea, președintele partidului a sesizat că nici acest guvern nu îi face voia, l-a mai schimbat odat, acordând privilegiile prim-ministeriale unei țoape analfabete. Este evident pentru oricine are puțin discernământ că acest ultim guvern este o catastrofă. Nu doar prin faptul că nu are nici-o treabă cu meseria ce i-a fost dată, ci prin faptul că face ce face și ne face de râs. Pe noi ne face de râs, deoarece ea nu realizează în ce situații penibile se bagă. Pe ea nu o ajută sinapsele să înțeleagă gravitatea problemei. Ea se mulțumește cu prestigiul de-a fi în fruntea țării. Or acest lucru ne face să ne gândim dacă nu cumva comportamentul ei se pliază pe declarațiile anti-europene și anti-nato ale lui Dragnea. Mai ales incidentele diplomatice care, probabil au rolul de a ne discredita pe plan extern. Bunăoară, oricât de tâmpit ai fi nu ai cum să mergi într-o capitală ca prim-ministru și să spui că ești în capitala statului vecin cu care statul respectiv nu are relații tocmai bune. Asta înseamnă sfidare! Este ca și cum un om politic de mare importanță vine în București și le spune oficialilor că este încântat să fie la Budapesta.

     În ultimul an societatea civică a ieșit des în stradăă pentru a-și arăta nemulțumirea față de slaba guvernare. Or, într-o țară civilizată asemenea manifestații sunt luate în considerare de clasa politică sau în cel mai rău caz, măcar formal. În România PSD își continuă tradiția primilor ani post-decembriști de a înăbuși orice mișcare de stradă. În primul rând, propaganda joacă un rol esențial, iar PSD are un aparat de propagandă uriaș, având în spate două televiziuni devotate. Tot în acest an am observat din ce în ce mai mult apariția cenzurii, care s-a manifestat în televiziune, însă nu doar prin interzicerea unor materiale informaționale cât și prin hărțuirea responsabililor de prezentare a acestora. Bineînțeles că informațiile erau compromițătoare pentru membri PSD și guvernarea lor. În ultimă instanță, au criticat societatea civică nemulțumită de monstruasa guvernare, acuzându-ne de fascism. Scenariu repetat, după ce în 1991, Ion Iliescu i-a denumit pe protestatarii din timpul mineriadelor „elemente fasciste”. Or acest termen este de proveninență sovietică și are scopul de a-și eticheta adversatii politici. Am văzut aceeași poveste și în Ucraina în 2014 sau în Moldova în timpul protestelor unioniștilor. Văzând că societatea civică nu poate fi discreditată prin propagandă, au început boicotarea protestelor. Fiind un stat semi-centralizat, guvernul controlează majoritatea instituțiilor, precum și instituțiile de forță. În 10 august 2018 în timpul unui protest, Jandarmeria care în ultimul an și jumătate a acționat la comandă politică a instituit o represiune evidentă. Din nou aici pot fi găsite mai multe răspunsuri la întrebarea „Cu ce scop?”. Însă pentru a nu ne îndepărta de la subiect putem afirma liber că unul dintre scopurile acestei represiuni a fost de a ne discredita în fața Uniunii Europene și a NATO. În adevăratul program de guvernare a PSD nu mai este vorba despre schimbarea legilor justiției pentru a-și spăla cazierul, ci este vorba de acapararea totală a puterii, căci funcția este trecătoare, iar următorul mandat nu va mai fi al Partidului Social Democrat și cei care vor prelua puterea vor căuta să îi ancheteze din nou. În concluzie, Dragnea a început o luptă pentru putere în care miza este toul sau nimic. Acest scelerat dorește să stea la aceeași masă cu Putin, Erdogan și Viktor Orban.